Răspundeti la întrebări pe baza unui textului .ÎNTREBARILE :1. Indică sensul din text al secvenței " se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul ".2. Menționează , valorificand informațiile transmise de text , două definiții pe care autorul le oferă compromisului.3. Precizează una dintre soluțiile oportune pe care autorul le întrevede pentru ca o valoare să se poată afirma și menține, justifinadu-ți răspunsul cu o secvență din textul dat. 4. Explica de ce , în viziunea autorului, refuzul oricărui compromis este o iluzie. 5. Prezintă în 30-50 de cuvinte relația dintre compromis și oportunitate, așa cum se desprinde din text.6. Redactează un text in care sa argumentezi în ce măsură compromisul poate sau nu poate fi acceptat în relațiile sociale, folosind informațiile din fragmentul extras din textul de mai sus , raportandu-te la experiența personală sau culturală. 7. Redactează un eseu în care să prezinti la alegere , particularitătile de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat , aparținând unuia dintre autorii canonici : Ion Creangă , George Călinescu , Marin Preda. TEXTUL ESTE URMĂTORUL :Unii își fac o fală din refuzul oricărui compromis. Dar asta e o iluzie, cel mai adesea onestă, dar nu chiar totdeauna . Nu se poate trăi fără compromisuri. Totul e o chestiune de priorități și de simț al valorilor. Compromisurile sunt legea co-existenței, legea păstrării valorilor umane și contextul social si istoric. Civilizația societății se menține printr-o subtilă rețea de compromisuri. Nu se poate trăi în acest context refuzând orice compromis , după cum nu se poate realiza ceva fara un anumit oportunism * , mai corect spus un anumit simt al oportunității . Trebuie să știi ce e oportun de făcut pentru ca o valoare să se poată afirma și menține. Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura si prețul compromisului. Uneori , cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori , o oarecare maleabilitate , un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă , îndărătnică , ci lucidă , degajată, curajoasă și demnă . Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale , simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil , conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Cand ți se pune problema compromisului , ți se pune si cea a distingerii esențialului de inesențial . Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial , și deci nu poate sub niciun motiv face obiectul unui compromis, și ce ține de inesențial, și deci poate tolera o marjă de nuanțare . Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă , cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă , nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit , ireparabil , se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul , pe care de fapt îl trecuse demult , deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, se trece pe nesimțite. ​
Answer
Redactează un text in care sa argumentezi daca e importantă sau nu implicarea civica in perioadele de criză, raportandu-te atat la informatiile din fragmentul extras din volumul Marturusiri literare de Jean Bart cat si la experienta personală sau culturală. ​ACESTA ESTE TEXTUL :Eu mă consider fiu al Iașului , pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume. De Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot ; niște frânturi de amintiri . Prima imagine care mi-a rămas e din timpul războiului cu turcii din 1877. Tatăl meu fiind militar a plecat în război și îmi amintesc jalea din casa cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-au descris în Scrisorile Tatii. Pe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam scamă . Pe vremea aceea , nu era vată pentru pansamente , ca astazi , ci scamă. Toți ai casei făceau scamă , ce se trimitea la Crucea Roșie . De atunci am o amintire pe care am descris-o , dar e bine s-o repet în două cuvinte : îmi aduc aminte cum poștașul aducea într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el ceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama , pentru că era prea mic , dar o văd pe mama că începe să plângă : credea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el. A doua zi a venit o scrisoare de la tata și , natural cu această bucurie pentru întreaga familie. E o scenă care mi-a rămas din primii ani ai copilăriei . Clasele primare le-am făcut bineînțeles în Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe celebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic , dar mi-l aduc bine aminte : un om gros și gras , cu o pălărie mare gri, mișca mult , sufla greu si stergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți , a fost și el preot și prieten cu preotul Enăchescu , cu care a lucrat împreună " învățătorul copiilor ". Si ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii , pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îi salutam , el își scotea pălăria lui cea mare si noi , pentru asta , treceam de zece ori prin fața lui. Îi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el - ședeam în Sărăcie , pe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea , ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui . El ieșea în poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arata cum trebuie să cârmuim ; nu se supără deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. Domnilor , am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosfera Ieșeană . Am trecut și eu pe sub " plopii fără sot " . Am visat și la Grădina Copoului , chiar sub teiul lui Eminescu . Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el , pentru că eram copil. Si astazi când mă duc la Iași , cand si cand cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului oprindu-mă la fiecare colț , căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga Istorie a Iașului.
Answer
1. Indică sensul din text al expresiei : să-i fac eu pe plac .2. Menționează valorificand textul dat , cele două materii preferate ale elevului. 3. Precizeaza atitudinea copilului în urma exclamatiei colegiilor O sa te lase corigent, justificandu-ti răspunsul cu o secvență din textul dat. 4. Explică de ce tânărului nu îi plăcea profesorul de matematică. 5. Prezintă în 30-50 de cuvinte relația elev-profesor, așa cum se desprinde din primul paragraf al textului. 6. Redactează un text in care sa argumentezi daca ambiția este sau nu este esențială în atingerea unor obiective folosind informațiile din textul dat cât și raportându-te la experiența personală sau culturală. TEXTUL ESTE URMĂTORUL :Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopăr cel mai mult că se învață bine cu profesorul care inspiră simpatie, dar se învață în cele din urmă bine cu cel rău, de frică. Mie îmi plăceau de pildă istoria și matematicile, dar amândoi profesorii de la aceste materii erau personalități lipsite de har. Cel de matematică era un îngâmfat și pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parcă ai fi zis ca a intrat într-o biserică. Si lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admirație de marii matematicieni ai antichității dar ai de ai noștri, de pildă despre Șerban Țițeica pe care îl diviniza dându-ne să înțelegem că pe un om mare nu îl poate admira unul mic. Intr-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne de același timp în ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau ; că, de pildă niciodată vrunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid , nici un Șerban Țeițeica. " Bine ca ai ajuns tu ! " îi răspundeam eu în gând și nu învățăm nimic. " O sa te lase corigent " îmi spuneau ceilalți speriați. " Ei și ? O sa învăț pe trimestrul al treilea și o să fie silit să îmi dea zece și îmi iese media de trecere. Si n-o să-i fac eu lui pe plac...."Pe trimestrul trei am început însă să învăț. Groaza de corigenta era mai mare decât repulsia față de antipaticul profesor. Rămâneam seara singur în clasa și învățăm elementele lui Euclid și teorema lui Pitagora care n-aveau nicio logica : suma pătratului catetelor este egala cu pătratul ipotenuzei ! .Pe această trudă a mea , ne-am pomenit că ne anunță să ne pregătim de teza. Cand în ziua respectivă ne-a dictat trei probleme pe care trebuia să le rezolvăm, o tăcere îngrozită s-a așternut asupra clasei. Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul și m-am rezemat de bancă, uitandu-ma într-adevăr provocator la profesor. Pe urmă, m-am ridicat, am depus caietul pe catedra și am ieșit . După teza, nimeni nu mă lua în seama, nimeni nu discuta cu mine ce făcusem. Toți arătau jalnic , foarte puțini rezolvaseră una sau două probleme și nu erau siguri că le-au rezolvat nici pe-alea și niciunul pe toate trei. Eu , le am spus, eu le-am rezolvat. ​
Answer

Smile Life

Show life that you have a thousand reasons to smile

Get in touch

© Copyright 2024 DOKU.TIPS - All rights reserved.