Comentează relația dintre ideile poetice și mijloacele expresiei artistice din poezia "Apari să dai lumină" de Mihai Eminescu

Aceste versuri fac parte din genul liric, în care poetul a dorit să-și exprime adorația pentru iubita lui, care prin metafora "cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald" vrea să își exprime atât iubirea cât și tristețea ce i-o provoacă această iubire.

Ideea de a muri din iubire este relatată artistic de poet prin alt mijloc, alegoria, ce se desprinde din versul "Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt".

Totuși, Eminescu nu se dezice de iubirea lui, el folosind epitetul "scumpe fericiri" care descrie starea de zbucium în care el se află din iubire.

Explicație

"Apari să dai lumină" de Mihai Eminescu

"....Aş vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ţi scald,

În dulcea-nfiorare a sufletului cald,

Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt,

Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt,

Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci…

O, marmură, ai milă de stingerea-mi pe veci!

Ca iarna cea eternă a Nordului polar

Se-ntinde amorţirea în sufletu-mi amar,

Nimic nu luminează astei pustietăţi,

Doar sloiurile par ca ruine de cetăţi,

Plutind de asprul viscol al morţii cei de veci…

Tu ramură-nflorită… pe visul meu te pleci!

Din lumea de mizerii şi fără de-nţeles

Cu ochii cei de gheaţă ai morţii m-am ales

Şi totu-mi pare veşted, căzut şi uniform.

Sunt însetat de somnul pământului s-adorm,

Încât numai de nume îmi pare că exist…

Tu doar răsari c-un zâmbet în visul meu cel trist!

Cu ochii tăi de înger mă mângâi şi mă minţi,

Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinţi,

De-amor fără de margini, de scumpe fericiri,

Cum nu se află-n lumea aceasta nicăieri,

Căci este umbra blând-a iubirii cei de veci,

Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci!..."

Succes! ⚘