---

Redactează un text in care sa argumentezi daca e importantă sau nu implicarea civica in perioadele de criză, raportandu-te atat la informatiile din fragmentul extras din volumul Marturusiri literare de Jean Bart cat si la experienta personală sau culturală. ​

ACESTA ESTE TEXTUL :
Eu mă consider fiu al Iașului , pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume. De Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot ; niște frânturi de amintiri . Prima imagine care mi-a rămas e din timpul războiului cu turcii din 1877. Tatăl meu fiind militar a plecat în război și îmi amintesc jalea din casa cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-au descris în Scrisorile Tatii. Pe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam scamă . Pe vremea aceea , nu era vată pentru pansamente , ca astazi , ci scamă. Toți ai casei făceau scamă , ce se trimitea la Crucea Roșie . De atunci am o amintire pe care am descris-o , dar e bine s-o repet în două cuvinte : îmi aduc aminte cum poștașul aducea într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el ceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama , pentru că era prea mic , dar o văd pe mama că începe să plângă : credea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el. A doua zi a venit o scrisoare de la tata și , natural cu această bucurie pentru întreaga familie. E o scenă care mi-a rămas din primii ani ai copilăriei . Clasele primare le-am făcut bineînțeles în Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe celebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic , dar mi-l aduc bine aminte : un om gros și gras , cu o pălărie mare gri, mișca mult , sufla greu si stergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți , a fost și el preot și prieten cu preotul Enăchescu , cu care a lucrat împreună " învățătorul copiilor ". Si ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii , pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îi salutam , el își scotea pălăria lui cea mare si noi , pentru asta , treceam de zece ori prin fața lui. Îi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el - ședeam în Sărăcie , pe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea , ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui . El ieșea în poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arata cum trebuie să cârmuim ; nu se supără deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. Domnilor , am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosfera Ieșeană . Am trecut și eu pe sub " plopii fără sot " . Am visat și la Grădina Copoului , chiar sub teiul lui Eminescu . Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el , pentru că eram copil. Si astazi când mă duc la Iași , cand si cand cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului oprindu-mă la fiecare colț , căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga Istorie a Iașului.