Ofer 50 de puncte celui ce ma poate ajuta sa traduc !
artur99
- Am avut o discuție frumoasă cu profesorii tăi la întâlnirea părinților din această seară - De fapt, tată, intenționam să vorbesc cu tine despre asta - Ești îngrijorat? Ei bine, nu ar trebui. Profesorii tăi sunt foarte bucuroși să lucreze cu tine. De fapt, noi nu a trebuit să stăm la întâlnire prea mult. Toți au avut un singur lucru de spus: ceea ce faci e foarte bine. - Suntem amândoi atât de mântri de tine! (Ea bucurânduse de masă) - Mulțumesc, mamă. De fapt, eu eram îngrijorat, dar nu din cauza notelor. (jucându-se cu mâncarea) Eu... - Mai bine ai începe să te gândești la ce universitate vrei să mergi. Cu notele tale ai avea de unde alege. - Ei bine, despre asta voiam să vorbesc cu voi. Nu vreau să merg la universitate. - Ce? (punând repede jos cuțitul și furculița ei) - Ah, bineînțeles, sunt banii. Ești îngrijorat de bani, nu? Ei bine, lasă asta în grija noastră. N-ar trebui să te gândești deloc la asta. Doar concentrează-te pe studiile tale și... - Mamă! Nu mă asculți. Nu merg la universitate. Am alte planuri. - Ce vrei să spui, Andy? - M-am gândit bine și am decis să las școala la sfârșitul acestui an și să devin un jucător de fotbal. - (ridicându-se deodată) Un jucător de fotbal! Un băiat inteligent ca tine! - Oh, Andy! Cum ne poți face una ca asta? Am muncit din greu să îți oferim o educație bună. Ai un viitor strălucitor în față. Și tu acum ne spui că vrei să te faci jucător de fotbal! - Îmi pare rău că v-am dezamăgit. Dar, uitați, nu va trebui să vă mai îngrijorați în legătură cu mine. O să am un viitor strălucitor - ca jucător de fotbal. - Ai dreptate, Andy, suntem dezamăgiți. Nu e nevoie să îți spunem asta. Dar ascultă. Încă mai ai destul timp. Nu trebuie să iei nicio decizie acum. De ce nu de gândești la lucrurile de peste câteva zile? - Ok, tată. Dar eu m-am decis deja.
- De fapt, tată, intenționam să vorbesc cu tine despre asta
- Ești îngrijorat? Ei bine, nu ar trebui. Profesorii tăi sunt foarte bucuroși să lucreze cu tine. De fapt, noi nu a trebuit să stăm la întâlnire prea mult. Toți au avut un singur lucru de spus: ceea ce faci e foarte bine.
- Suntem amândoi atât de mântri de tine! (Ea bucurânduse de masă)
- Mulțumesc, mamă. De fapt, eu eram îngrijorat, dar nu din cauza notelor. (jucându-se cu mâncarea) Eu...
- Mai bine ai începe să te gândești la ce universitate vrei să mergi. Cu notele tale ai avea de unde alege.
- Ei bine, despre asta voiam să vorbesc cu voi. Nu vreau să merg la universitate.
- Ce? (punând repede jos cuțitul și furculița ei)
- Ah, bineînțeles, sunt banii. Ești îngrijorat de bani, nu? Ei bine, lasă asta în grija noastră. N-ar trebui să te gândești deloc la asta. Doar concentrează-te pe studiile tale și...
- Mamă! Nu mă asculți. Nu merg la universitate. Am alte planuri.
- Ce vrei să spui, Andy?
- M-am gândit bine și am decis să las școala la sfârșitul acestui an și să devin un jucător de fotbal.
- (ridicându-se deodată) Un jucător de fotbal! Un băiat inteligent ca tine!
- Oh, Andy! Cum ne poți face una ca asta? Am muncit din greu să îți oferim o educație bună. Ai un viitor strălucitor în față. Și tu acum ne spui că vrei să te faci jucător de fotbal!
- Îmi pare rău că v-am dezamăgit. Dar, uitați, nu va trebui să vă mai îngrijorați în legătură cu mine. O să am un viitor strălucitor - ca jucător de fotbal.
- Ai dreptate, Andy, suntem dezamăgiți. Nu e nevoie să îți spunem asta. Dar ascultă. Încă mai ai destul timp. Nu trebuie să iei nicio decizie acum. De ce nu de gândești la lucrurile de peste câteva zile?
- Ok, tată. Dar eu m-am decis deja.