Principele Vlad Ţepeş, supranumit ”Dracula”, a domnit în Ţara Românească prima dată în 1448, pentru scurt timp. A doua sa domnie, cea mai importantă, a durat între 1456 şi 1462 iar ultima, cea din 1476, avea să fie şi ultima. După doar două luni, Ţepeş îşi pierdea viaţa, la 45 de ani, ucis în urma unei conspiraţii de curte.
Ţepeş a fost un om al timpului său. A luat a doua domnie în 1456, la 25 de ani, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, principele Transilvaniei, în încercarea de a stăvilii expansiunea otomană în Europa. Istoricul Ştefan Andreescu a detaliat circumstanţele în care Ţepeş s-a urcat pe tronul tatălui său, Vlad Dracul: ”În 1456 se pregătea o altă mare înfruntare între islam şi Europa creştină care s-a terminat cu rezistenţa la asediul Belgradului, încununată de succes. A mai durat încă peste o jumătate de secol până la cucerirea Begradului. Ştiind ce urmează, Iancu de Hunedoara a reluat politica sa de reasigurare a liniei Dunării care însemna ca pe tronul Ţării Româneşti să se afle un aliat de nădejde. Vlad Ţepeş vine din Transilvania, dar are şi o bază politică internă, o grupare de boieri care l-a recunoscut.”
O zi la curtea lui Stefan cel Mare
Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.
Răspuns:
Principele Vlad Ţepeş, supranumit ”Dracula”, a domnit în Ţara Românească prima dată în 1448, pentru scurt timp. A doua sa domnie, cea mai importantă, a durat între 1456 şi 1462 iar ultima, cea din 1476, avea să fie şi ultima. După doar două luni, Ţepeş îşi pierdea viaţa, la 45 de ani, ucis în urma unei conspiraţii de curte.
Ţepeş a fost un om al timpului său. A luat a doua domnie în 1456, la 25 de ani, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, principele Transilvaniei, în încercarea de a stăvilii expansiunea otomană în Europa. Istoricul Ştefan Andreescu a detaliat circumstanţele în care Ţepeş s-a urcat pe tronul tatălui său, Vlad Dracul: ”În 1456 se pregătea o altă mare înfruntare între islam şi Europa creştină care s-a terminat cu rezistenţa la asediul Belgradului, încununată de succes. A mai durat încă peste o jumătate de secol până la cucerirea Begradului. Ştiind ce urmează, Iancu de Hunedoara a reluat politica sa de reasigurare a liniei Dunării care însemna ca pe tronul Ţării Româneşti să se afle un aliat de nădejde. Vlad Ţepeş vine din Transilvania, dar are şi o bază politică internă, o grupare de boieri care l-a recunoscut.”
O zi la curtea lui Stefan cel Mare
Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.