AnonymousNutella Zi de iarnă Este iarnă și ninge de câteva zile, fără oprire. Geamurile caselor sunt înghețate. Sobele încălzesc cât încălzesc casele, însă în zadar. Pe dealul îmbrăcat cu haina argintie se aud vocile copiilor care se dau cu săniile. Peste tot este numai zăpadă. Copacii goi sunt împodobiți cu reci țurțuri. Streșinile caselor, de asemenea sunt împodobite cu reci țurțuri. Din când în când, în depărtare, se aud glasuri de copii cântând colinde. Ziua parcă nu se mai sfârșește. Norii pufoși pleacă de pe cer, făcându-i loc soarelui palid. Se întunecă, iar ninsoarea parcă încetează. S-a lăsat noaptea. Luminile de la ferestre se sting, iar satul este și mai pustiu. Nu se mai aude nici un sunet. Ce aș vrea ca noaptea să treacă mai repede!
Și-a venit iarna, o zână îmbogățită cu răcoare, ce lasă-n urma ei o ploaie de diamante minuscule, albe, bucurând orice ființă, de la mic la mare. Și ninge, ninge, ninge... Pe dealuri se văd cete de copii ce alunecă ușor, ușor la vale. Peste tot domnește bucuria. Livada-i albă toată, toți pomii aliniați îi aduc iernii cântări de bucurie și o slăvesc cu fiecare înclinare. Printre tulpini îi văd pe Grivei și pe Miaunica, dragele mele animăluțe, iubitoare de iarnă, alergând spre troienele de zăpadă... bucuria lor! Din bageacuri iese ușor fumul, făcând ușor cale fulgilor să cadă pe pământ. În case domnește liniștea. Gospodinele fug în grabă, pregătind zeci de bunătăți pentru slăvita sărbătoare ce are să vină: Nașterea Domnului. Iarnă, doamna dragă, laudă-ți aducem fără încetare! Văzduhul te preamărește, omul te cinstește, că ești dar din Cer aducător de bucurie!
Este iarnă și ninge de câteva zile, fără oprire. Geamurile caselor sunt înghețate. Sobele încălzesc cât încălzesc casele, însă în zadar. Pe dealul îmbrăcat cu haina argintie se aud vocile copiilor care se dau cu săniile. Peste tot este numai zăpadă. Copacii goi sunt împodobiți cu reci țurțuri. Streșinile caselor, de asemenea sunt împodobite cu reci țurțuri. Din când în când, în depărtare, se aud glasuri de copii cântând colinde. Ziua parcă nu se mai sfârșește. Norii pufoși pleacă de pe cer, făcându-i loc soarelui palid. Se întunecă, iar ninsoarea parcă încetează. S-a lăsat noaptea. Luminile de la ferestre se sting, iar satul este și mai pustiu. Nu se mai aude nici un sunet. Ce aș vrea ca noaptea să treacă mai repede!
Și-a venit iarna, o zână îmbogățită cu răcoare, ce lasă-n urma ei o ploaie de diamante minuscule, albe, bucurând orice ființă, de la mic la mare. Și ninge, ninge, ninge... Pe dealuri se văd cete de copii ce alunecă ușor, ușor la vale. Peste tot domnește bucuria.
Livada-i albă toată, toți pomii aliniați îi aduc iernii cântări de bucurie și o slăvesc cu fiecare înclinare. Printre tulpini îi văd pe Grivei și pe Miaunica, dragele mele animăluțe, iubitoare de iarnă, alergând spre troienele de zăpadă... bucuria lor! Din bageacuri iese ușor fumul, făcând ușor cale fulgilor să cadă pe pământ.
În case domnește liniștea. Gospodinele fug în grabă, pregătind zeci de bunătăți pentru slăvita sărbătoare ce are să vină: Nașterea Domnului.
Iarnă, doamna dragă, laudă-ți aducem fără încetare! Văzduhul te preamărește, omul te cinstește, că ești dar din Cer aducător de bucurie!