Prin Actele de Navigație emise între 1650 și 1669, Anglia a urmărit să protejeze transportul maritim englez și să obțină un profit din coloniile din Lumea Nouă. În 1642, Parlamentul cel Lung a scutit importurile și exporturile din Noua Anglie de toate taxele.
Între 1650 și 1651 trei inițiative ale Parlamentului vor avea efecte notabile în istoria dezvoltării istorice a programelor comerciale și coloniale ale Angliei. Acestea au inclus o primă comisie a comerțului care urma să fie înființată de Parlament pe 1 august 1650, cu scopul de a promova și reglementa comerțul englez. Noii comisari numiți trebuiau să aibă în vedere atât comerțul intern cât și cel extern, societățile comerciale, producătorii, porturile libere, taxele vamale, accizele, sistemul monetar și schimbul valutar, pescuitul dar și plantațiile și orice alte statistici și să identifice cele mai bune mijloace de promovare și de încurajare a comerțului în interesul și folosul Angliei. Acestă primă inițiativă a fost urmată în octombrie de o serie de reglementări prohibitive la adresa comerțului cu coloniile pro-monarhie, urmate în octombrie 1651 de Primul Act de Navigație. Cele trei inițiative au reprezentat o primă expresie definitivă a politicii comerciale a Angliei, fiind prima încercare de a stabili un control legitim al comerțului și afacerilor coloniale, marcând începuturile unei politici care a urmărit exclusiv prosperitatea Angliei. Actul de Navigație din 1650 care interzicea comerțul cu coloniile regaliste (Barbados, Virginia, Bermuda și Antigua) a fost mai amplu; tuturor navelor străine le-a fost interzis să tranzacționeze cu oricare dintre plantațiile engleze fără o licență. În plus, era legală confiscarea oricărei nave care încălca reglementările. Acest Act, numit uneori și Actul de Navigație din 1650, a fost adoptat în grabă ca o măsură de război în timpul Războiului Civil Englez, dar a fost urmat de un Act mult mai atent conceput în 1651.
Actul de Navigație din 1651 este considerat una dintre cauzele care au condus la primul război anglo-olandez. Legea a stimulat dezvoltarea flotei Angliei, urmârind în același timp să submineze puterea maritimă și comercială a Republicilor Provinciilor Unite. Însă comerțul anglo-olandez a reprezentat doar o mică parte din totalul fluxurilor comerciale olandeze. Cu toate acestea, noile reguli nu au fost puse în aplicare cu strictețe, cu atât mai puțin în coloniile din Noua Anglie.
Actul de navigație din 1650 a fost destinat să limiteze comerțul străin, în special cel Olandez, și să favorizeze navele și marinarilor britanici.
Printre cele mai importante prevederi ale actului se numără obligația pentru pentru navele străine să transporte marfa numai din/către Anglia, pe căi maritime în care o parte semnificativă din echipaj era britanică, precum și impunerea unor tarife impuse pe importul de mărfuri din alte țări decât cele care au fost fabricate în regat.
În 1651, Actul de navigație a fost extins pentru a include colonia britanică din America de Nord. Acesta a interzis orice comerț între coloniile britanice și țările non-britanice, în special cele care au fost controlate de Olanda.
Aceste acte au fost importante pentru dezvoltarea economiei britanice, consolidarea puterii navale și creștere comerțului transatlantic. Cu toate acestea, ele au fost, de asemenea, un motiv important pentru războiul anglo-olandez, care a avut loc în următorii ani.
Explicație:
Prin Actele de Navigație emise între 1650 și 1669, Anglia a urmărit să protejeze transportul maritim englez și să obțină un profit din coloniile din Lumea Nouă. În 1642, Parlamentul cel Lung a scutit importurile și exporturile din Noua Anglie de toate taxele.
Între 1650 și 1651 trei inițiative ale Parlamentului vor avea efecte notabile în istoria dezvoltării istorice a programelor comerciale și coloniale ale Angliei. Acestea au inclus o primă comisie a comerțului care urma să fie înființată de Parlament pe 1 august 1650, cu scopul de a promova și reglementa comerțul englez. Noii comisari numiți trebuiau să aibă în vedere atât comerțul intern cât și cel extern, societățile comerciale, producătorii, porturile libere, taxele vamale, accizele, sistemul monetar și schimbul valutar, pescuitul dar și plantațiile și orice alte statistici și să identifice cele mai bune mijloace de promovare și de încurajare a comerțului în interesul și folosul Angliei. Acestă primă inițiativă a fost urmată în octombrie de o serie de reglementări prohibitive la adresa comerțului cu coloniile pro-monarhie, urmate în octombrie 1651 de Primul Act de Navigație. Cele trei inițiative au reprezentat o primă expresie definitivă a politicii comerciale a Angliei, fiind prima încercare de a stabili un control legitim al comerțului și afacerilor coloniale, marcând începuturile unei politici care a urmărit exclusiv prosperitatea Angliei. Actul de Navigație din 1650 care interzicea comerțul cu coloniile regaliste (Barbados, Virginia, Bermuda și Antigua) a fost mai amplu; tuturor navelor străine le-a fost interzis să tranzacționeze cu oricare dintre plantațiile engleze fără o licență. În plus, era legală confiscarea oricărei nave care încălca reglementările. Acest Act, numit uneori și Actul de Navigație din 1650, a fost adoptat în grabă ca o măsură de război în timpul Războiului Civil Englez, dar a fost urmat de un Act mult mai atent conceput în 1651.
Actul de Navigație din 1651 este considerat una dintre cauzele care au condus la primul război anglo-olandez. Legea a stimulat dezvoltarea flotei Angliei, urmârind în același timp să submineze puterea maritimă și comercială a Republicilor Provinciilor Unite. Însă comerțul anglo-olandez a reprezentat doar o mică parte din totalul fluxurilor comerciale olandeze. Cu toate acestea, noile reguli nu au fost puse în aplicare cu strictețe, cu atât mai puțin în coloniile din Noua Anglie.
Verified answer
Actul de navigație din 1650 a fost destinat să limiteze comerțul străin, în special cel Olandez, și să favorizeze navele și marinarilor britanici.
Printre cele mai importante prevederi ale actului se numără obligația pentru pentru navele străine să transporte marfa numai din/către Anglia, pe căi maritime în care o parte semnificativă din echipaj era britanică, precum și impunerea unor tarife impuse pe importul de mărfuri din alte țări decât cele care au fost fabricate în regat.
În 1651, Actul de navigație a fost extins pentru a include colonia britanică din America de Nord. Acesta a interzis orice comerț între coloniile britanice și țările non-britanice, în special cele care au fost controlate de Olanda.
Aceste acte au fost importante pentru dezvoltarea economiei britanice, consolidarea puterii navale și creștere comerțului transatlantic. Cu toate acestea, ele au fost, de asemenea, un motiv important pentru războiul anglo-olandez, care a avut loc în următorii ani.