Mă numesc Avel. Poate vă întrebați cine sunt eu. Ei bine, sunt un leoextraterestru. Acum, că ne-am cunoscut aș vrea să vă povestesc o întâmplare interesantă, în care eu sunt personajul principal. Să-i dăm drumul!
Totul a început într-o zi obișnuită. Patrulam în partea mea de univers, unde am datoria sa urmaresc ca toate lucrurile să meargă bine. Deodată, nava mea spațială s-a îndreptat cu viteză năucitoare spre pământ. M-am trezit cu capul în jos într-o goană nebună. Am închis ochii și am așteptat prăbușirea, dar în locul acesteia, când am deschis ochii, am văzut lucruri uluitoare. În jurul meu am văzut oameni! Am auzit multe povești despre aceștia, dar nu mi-am închipuit niciodată că sunt atât de minunați. Aterizasem într-o stradă din Mexic (am aflat mai târziu). Acolo erau niște făpturi delicate cu rochii colorate care dansau. M-am îndepărtat, și am observat un grup de copii. Erau veseli și zâmbitori. Am încercat să vorbesc cu ei, însă nu le cunoșteam limba. Ne-am distrat un timp, când deodată, mi-am amintit de misiunea mea. Am alergat spre nava mea spațială și am descoperit că era inundată de savanți, care se uitau șocați și încercau să găsească o explicație logică. Ca să scap mai ușor, mi-am luat fluierașul fermect și am suflat, pentru a-mi chema nava. Am loat-o spre univers cu viteză. Am ajuns într-o jumătate de lună(așa se măsoară timpul la noi).
Mai târziu, ajuns acasă, le-am povestit micuților leoextraterestrii pățania mea. Ne-am amuzat și ei și-au imaginat cum arată oamenii. Mai apoi, mi-am continuat munca de patrulare, însă nu am uitat niciodată ființele deosebite de pe Pământ. Nici Mexicul nu l-am uitat. Pământul e un loc atât de frumos!
Răspuns:
O excursie in Mexic
Era o data un extraterestru care zbura cu nava lui spatiala prin spatiu si a vazut o planeta care i-sa parut interesanta asa ca a facut un poas acolo.
Acesta aterizat in Mexic. Acolo a vazut multi oameni, fetele aveau rochii lungi si colorate, baietii aveau blugi camasi si o palarie.
Extraterestrul a intrat intr-un restaurant, acolo a primit o palarie. El a gasit un catel pe care a decis sa il adopte.
Acesta s-a intors la el acasa si le-a aratat prietenilor lui catelul.
El pleaca in spatiu cu noul lui prieten.
Sper ca te-am ajutat!
O excursie în mexic
Mă numesc Avel. Poate vă întrebați cine sunt eu. Ei bine, sunt un leoextraterestru. Acum, că ne-am cunoscut aș vrea să vă povestesc o întâmplare interesantă, în care eu sunt personajul principal. Să-i dăm drumul!
Totul a început într-o zi obișnuită. Patrulam în partea mea de univers, unde am datoria sa urmaresc ca toate lucrurile să meargă bine. Deodată, nava mea spațială s-a îndreptat cu viteză năucitoare spre pământ. M-am trezit cu capul în jos într-o goană nebună. Am închis ochii și am așteptat prăbușirea, dar în locul acesteia, când am deschis ochii, am văzut lucruri uluitoare. În jurul meu am văzut oameni! Am auzit multe povești despre aceștia, dar nu mi-am închipuit niciodată că sunt atât de minunați. Aterizasem într-o stradă din Mexic (am aflat mai târziu). Acolo erau niște făpturi delicate cu rochii colorate care dansau. M-am îndepărtat, și am observat un grup de copii. Erau veseli și zâmbitori. Am încercat să vorbesc cu ei, însă nu le cunoșteam limba. Ne-am distrat un timp, când deodată, mi-am amintit de misiunea mea. Am alergat spre nava mea spațială și am descoperit că era inundată de savanți, care se uitau șocați și încercau să găsească o explicație logică. Ca să scap mai ușor, mi-am luat fluierașul fermect și am suflat, pentru a-mi chema nava. Am loat-o spre univers cu viteză. Am ajuns într-o jumătate de lună(așa se măsoară timpul la noi).
Mai târziu, ajuns acasă, le-am povestit micuților leoextraterestrii pățania mea. Ne-am amuzat și ei și-au imaginat cum arată oamenii. Mai apoi, mi-am continuat munca de patrulare, însă nu am uitat niciodată ființele deosebite de pe Pământ. Nici Mexicul nu l-am uitat. Pământul e un loc atât de frumos!