Răspuns:

„Țara de dincolo de negură” este titlul unui volum de povestiri de vânătoare, scrise de Mihail Sadoveanu. Povestirile au apărut pentru prima dată în volum în anul 1926, la editura „Cartea românească”. Opera înfățișează ţinutul Deltei, interpretat din punct de vedere estetic (natura feerică), precum și din perspectiva amintirii. 

Colecția de povestiri Țara de dincolo de negură a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret că întâmplările petrecute în „Țara dincolo de negură” din bălțile Dunării și personajele cunoscute atunci au început să fie uitate de prietenul său George Topîrceanu și încearcă astfel să salveze acele amintiri chiar dacă trecerea timpului face ca poveștile să fie un pic înflorite.

Cea dintâi poveste vânătorească a fost auzită de autor în copilărie, pe când nu împlinise încă vârsta de 10 ani; într-o după-amiază de toamnă târzie, moș Ilie, un bătrân slujitor al familiei, îi povestește copilului cum a întâlnit în codru un inorog fioros, aprinzându-i imaginația. Scriitorul consemnează apoi prima sa experiență cinegetică, ce a avut loc la 27 martie 1894 în lunca Siretului, precum și ucenicia sa alături de moș Nechita Pușcașu.

Majoritatea povestirilor prezintă diferite expediții vânătorești ale autorului: o vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa Cucoara din Poiana cu Schit, vânători de rațe și gâște sălbatice în bălțile de la vărsarea Jijiei în Prut, o vânătoare de gâște sălbatice în stufurile și bălțile de pe ostrovul Dranova, o vânătoare de iepuri pe dealurile de la Zahorna, o vânătoare de vulpi în văile Racovei, o vânătoare de prepelițe pe dealul Popricanilor sau o vânătoare de ierunci în munții Stânișoarei. Unele povestiri sunt amuzante precum descrierea încercărilor nereușite ale lui Tiberiu Voișel de a împușca un iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu).

Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de a împușca un cocoș de munte în codrii pustii ai Rarăului. Alteori, el imaginează povești misterioase petrecute în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici migrați de la miazănoapte în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau ultima expediție pe munte a unui bătrân vânător (în „Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu”).

Răspuns:

         „Ţara de dincolo de negură” este o colecţie de povestiri despre una din marile pasiuni ale lui Mihail Sadoveanu – vânătoarea. Titlul volumului sugerează ideea naturii ca o realitate existentă dincolo de realitatea concretă. Ea are legile ei proprii, poate fi cunoscută, dar numai prin două pasiuni – vânătoare şi pescuitul.

         Scriitorul este un fin cunoscător al naturii, acesta petrecându-şi o bună parte din viaţă în mijlocul ei. Autorul ne prezintă pescuitul şi vânătoarea ca fiind mijloacele principale de apropiere a omului de natură.

         Personajele sunt oameni cu patima istorisirii, a confesiunii şi au îndeletniciri singuratice: pescari şi vânători rămaşi etern credincioşi acestor tărâmuri.

         „Ţara de dincolo de negură”   adună o suită de povestiri  vânătoreşti, unele trăite de însuşi autor, altele povestite de prietenii şi partenerii de vânătoare, dar şi povestiri vechi, chiar arhaice, cu iz de basm. Dacă în unele povestiri umorul şi buna veselie sunt pe primul plan, în altele, citindu-le ne cuprinde tristeţea, dar şi frica sau spaima.

         Titlul cărţii ne este explicat în prima povestire, o plimbare cu barca printre stufuri şi plauri, alături de minunatele poveşti ale lui Moş Procor, un bătrân pescar din inima Deltei.

         Basmul se regăseşte în „Maică-mea era mare farmazoană”, unde Moş Ilie povesteşte întâlnirea lui în timpul unei vânători cu un unicorn, sau în „Vânt dinspre Căliman” în care un ţăran spune că a văzut zimbrii pe Căliman.

Imaginile se succed când prin hăţişul pădurilor moldoveneşti, când prin rariţele abia arate sau printre „stuhurile” bălţilor. La vânătorile de lupi, porci mistreţi, cerbi sau căprioare vedem frumuseţea pădurilor, respirăm aerul tare al munţilor, în schimb, în brazda abia arată de pe câmpurile Moldovei ne obosim picioarele de atât alergat după iepuri şi prepeliţe. Sitarii, gâştele, raţele, dar şi vulpile sunt un vânat pe care îl căutăm cu multă grijă prin bălţile Siretului şi ale Dunării.

         Arhaismul din „Vânători de lupi, în veacurile vechi” se împleteşte armonios cu aspectele realităţii noi – plimbarea cu trenul.

         Melancolia dar şi tristeţea pierderii a ceva drag sunt teme principale în poveştile din „Aprilie – o clipă”, „Când a căzut Moş Calistru, pe Deleleu” şi „Tom a fost odată, ca şi Kiki”.

         Personajele lui Sadoveanu sunt  vânătorii , pescarii şi câinii de vânătoare precum Kiki, Cezar, Tom, Şoimu, Dudaş, Năpârcă, dar şi animalele pădurilor – căprioarele lui Sfântu-Antonie sau magnificul cucoş de munte.

         Poveştile lui Sadoveanu cântă toată natura noastră, câmpia, muntele, balta, râul, iarna, vara, ziua, noaptea, dar şi frumuseţea, hărnicia, voioşia oamenilor acestor locuri.

         „Ţara de dincolo de negură” ne transpune din realitatea rece de azi în căldura patriarhală a vremurilor în care o mămăligă fiartă bine alături de o „salamură” de caraşi stropiţi cu un „vin de poamă fragă” era finalul de basm al unei zile petrecute cu pasiune în căutarea unui vânat.

Explicație: