Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm iar ce mai mic este scarita (2,6 mm), una din oscioarele auditive.Oasele se impart in patru mari grupe: 1.Oasele lungi sau cilindrice: dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, oasele bratului si oasele degetelor. 2.Oasele scurte sau cubice: sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. 3.Oasele neregulate: conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale spatelui, fetei. 4.Oasele late costale, craniul, spatula: reprezinta scuturi ale organelor vitale.
I. Muschii si oasele Peste 500 de muschi —asa numitii muschi scheletici—se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartin de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos si muscular.
Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: portiunea superioara este iliumul, partea inferioara anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noi nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet.
O alta categorie importanta a legaturilor inter osoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama permite inainte si inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatia degetelor. Articulatiile coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este o articulatie numita sferica sau libera: suprafata sferica a corpului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate a articulatiilor permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este articulatia umarului (intre humerus si spata).
II. Articulatiile coloanei vertebrale Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu ne-am putea apleca in fata, in spate sau lateral.La intalnirea capului si a coloanei vertebrele gasi un altfel de articulatie. Datorita celor doua proeminente (conditii) ale omului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul inainte si inapoi .Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca care tine pe umeri intreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis articulatia dintre ce le doua vertebre se numeste articulatie pivotanta care permite rotirea antebratului.
Cele m-ai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitate distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.
III. Lubrifierea articulatiilor In articulatie capete osoase care se intalnesc, se deplaseaza unul fata de celalalt, iar uneori chiar se ating si se freaca intre ele. Pentru a nu uza, capetele osoase sunt acoperite cu un strat neted, lucios numit cartilaj. Pe langa acesta, articulatia este inconjurata de un sac, care produce lichidul articular (lichid sinovial) vascos. Acest lichid sinovial siropos, are rolul de a lubrifia articulatia, la fel ca vaselina, sau uleiul de masinarii. Cartilajul si lichidul articulos previn tocirea si uzura capetelor oaselor in urma frecarii intre ele.
In articulatiile dintre vertebre, care (cu exceptia articulatiei dintre atlas si axis) permit doar miscari limitate, si gasesc niste discuri intervertebrale cartilaginoase. Daca unul dintre discuri este dislocat si apasa un nerv, se produce una din afectiunile dureroase, numite hernie de disc.Fiecare articulatie mobila este tinuta de...
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm iar ce mai mic este scarita (2,6 mm), una din oscioarele auditive.Oasele se impart in patru mari grupe:
1.Oasele lungi sau cilindrice: dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, oasele bratului si oasele degetelor.
2.Oasele scurte sau cubice: sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene.
3.Oasele neregulate: conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale spatelui, fetei.
4.Oasele late costale, craniul, spatula: reprezinta scuturi ale organelor vitale.
I. Muschii si oasele
Peste 500 de muschi —asa numitii muschi scheletici—se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartin de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos si muscular.
Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: portiunea superioara este iliumul, partea inferioara anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noi nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet.
O alta categorie importanta a legaturilor inter osoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama permite inainte si inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatia degetelor.
Articulatiile coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este o articulatie numita sferica sau libera: suprafata sferica a corpului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate a articulatiilor permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este articulatia umarului (intre humerus si spata).
II. Articulatiile coloanei vertebrale
Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu ne-am putea apleca in fata, in spate sau lateral.La intalnirea capului si a coloanei vertebrele gasi un altfel de articulatie. Datorita celor doua proeminente (conditii) ale omului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul inainte si inapoi .Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca care tine pe umeri intreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis articulatia dintre ce le doua vertebre se numeste articulatie pivotanta care permite rotirea antebratului.
Cele m-ai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitate distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.
III. Lubrifierea articulatiilor
In articulatie capete osoase care se intalnesc, se deplaseaza unul fata de celalalt, iar uneori chiar se ating si se freaca intre ele. Pentru a nu uza, capetele osoase sunt acoperite cu un strat neted, lucios numit cartilaj. Pe langa acesta, articulatia este inconjurata de un sac, care produce lichidul articular (lichid sinovial) vascos. Acest lichid sinovial siropos, are rolul de a lubrifia articulatia, la fel ca vaselina, sau uleiul de masinarii. Cartilajul si lichidul articulos previn tocirea si uzura capetelor oaselor in urma frecarii intre ele.
In articulatiile dintre vertebre, care (cu exceptia articulatiei dintre atlas si axis) permit doar miscari limitate, si gasesc niste discuri intervertebrale cartilaginoase. Daca unul dintre discuri este dislocat si apasa un nerv, se produce una din afectiunile dureroase, numite hernie de disc.Fiecare articulatie mobila este tinuta de...