Călătoria unui fulg de nea

Este sfârșit de iarnă, pe cer este doar un nor. Satul se roagă să se mai aștearnă un strat subțire de nea, pentru că ei nu s-au săturat de zăpada cea moale, care le asigură plantelor o plapumă călduroasă.

Norul începe a-și scutura cojocul, iar din cojoc iese doar un fulg de nea, acesta fiind ultimul din această iarnă. Fulgul se rotește prin aerul curat de primăvară, făcând un dans lin printre blocuri și case.

Vântul ce jucăuș, întoarce drumul fulgului, întorcându-l spre lacul pe care se dădeau copii cu patinele când iarna era zdravănă,dar privind, vântul cum în câteva clipe fulgul de omăt își va pierde viața, îi schimbă din nou direcția, aceasta fiind ultima suflare a vântului.

Un câine supărat pe stăpânul său că nu îl scoate cu ceilalți câini pe stradă, stă pe labe, în curte, așteptând ca stăpânul lui să se răzgândească.

Fulgul de zăpadă se așează ușor pe nasul lui Puffy. Fulgul se topește, iar cainele se bucură, imediat după cele întâmplate, stăpânul câinelui se răzgândește, scoțându-l pe Puffy afară cu prietenii lui.

Așa s-a topit un fulg, iar un câine s-a bucurat.

*sper că este destul de mult

*sper că te-am ajutat