sara2505
Un împărat avea un ochi care râde și unul care plânge, dar nimeni nu știa de ce. Cei trei fii ai săi, Florea, Costan și cel mai mic, Petru, au vrut să afle adevărul. Petru și-a întrebat tatăl despre ochii săi și acesta i-a răspuns că ochii vor râde amândoi când fii săi îi vor aduce apă de la fântâna Zânei Zorilor, ca o dovadă a curajului lor.
Florea a plecat primul; la marginea împărăției se afla o prăpastie adâncă și o singură punte pe care se afla un balaur înspăimântător. De frică, Florea a fugit fără a mai ști cineva ceva de el. Peste un an, o lună, o săptămână și o zi, Costan a avut aceeași soartă. Peste încă un an, o lună, o săptămână și o zi, a plecat și Petru. Acesta s-a luptat cu balaurul cu sabia. Nu a reușit să termine lupta deoarece calul a obosit și a revenit acasă unde a luat armăsarul din tinerețea împăratului pe care baba Birșa l-a prefăcut din nou într-un murg tânăr și fermecat. Calul ajunge în zbor la punte și îi arată lui Petru cum să-l învingă pe balaur.
Calul fermecat îl duce apoi într-un pustiu, după patru zile ajung la marginea pustiului, unde era o pădure de aramă. Petru nu ascultă sfaturile calului și rupe flori ceea ce face să apară Vâlva Pădurii de Aramă și începe o luptă de trei zile. După ce Petru pune un frâu în capul Vâlvei, aceasta se transformă un cal frumos, frate al murgului lui Petru. Apoi ajung în Pădurea de argint și începe o altă luptă, apoi Petru are trei cai. În Pădurea de Aur faptele se repetă, lupta este mai grea, apoi Petru are patru cai și trei cununi de flori, pe care le păstrează la sfatul Murgului. Se întâlnește cu Sfânta Miercuri care îi arată ce mai face tatăl său, cu Sfânta Joi și apoi cu Sfânta Vineri care îi dă un fluier fermecat și îl spune ce să facă în Împărăția Zorilor. Cu fluierul adoarme paznicii împărăției cu „un ochi în frunte, pe balaurii cu șapte capete și pe leii cu părul și colții de aur.” În grădina Zânei Zorilor, cu fluierul adoarme zânele și în palat, în cea mai frumoasă dintre odăi găsește fântâna și pe Zâna Zorilor care dormea într-un leagăn de aur. Petru o sărută, îi pune cununa din Pădurea de aur pe cap, își umple ulcioarele cu apă din fântână și pleacă spre casă.
Petru se întâlnește iar cu Sfânta Miercuri, Sfânta Joi și Sfânta Vineri; iar Sfânta Joi îl sfătuiește să nu aibă încredere în nimeni și îi oferă o năframă care îl poate proteja de orice armă. Se întâlnește cu cei doi frați ai săi care îi fură apa și-l aruncă într-o fântână adâncă. Împăratul își tine promisiunea și le dă la fiecare jumătate din împărăție.
Zâna Zorilor se trezește, observă coroana și că cineva a luat apă din fântână și trimite paznicii, balaurii și leii să găsească vinovatul, dar nu îl găsesc. Nici Soarele nu îl poate găsi. Atunci Zâna Zorilor poruncește ca lumea să fie cufundată în întuneric beznă până când va apărea cel care a luat apa. Împăratul află și trimite pe rând cei doi fii mai mari să meargă la Zâna Zorilor. Aceasta își dă seama că amândoi mint și îi orbește.
Sfânta Vineri trimise Vântoasele să îl caute pe Petru, iar vântul de primăvară îi găsește oasele în fundul fântânii. Cele trei sfinte îl fac la loc, de o mie de ori mai frumos, mai voinic și mai mândru ca înainte. Petru se întâlnește cu Zâna Zorilor și de bucuria ei soarele începe să strălucească. Cei doi fac o nuntă mare și Petru devine stăpân al celor două împărații. Zâna le redă vederea fraților lui Petru ca să vadă și ei fericirea lui Petru Făt-Frumos.
Florea a plecat primul; la marginea împărăției se afla o prăpastie adâncă și o singură punte pe care se afla un balaur înspăimântător. De frică, Florea a fugit fără a mai ști cineva ceva de el. Peste un an, o lună, o săptămână și o zi, Costan a avut aceeași soartă. Peste încă un an, o lună, o săptămână și o zi, a plecat și Petru. Acesta s-a luptat cu balaurul cu sabia. Nu a reușit să termine lupta deoarece calul a obosit și a revenit acasă unde a luat armăsarul din tinerețea împăratului pe care baba Birșa l-a prefăcut din nou într-un murg tânăr și fermecat. Calul ajunge în zbor la punte și îi arată lui Petru cum să-l învingă pe balaur.
Calul fermecat îl duce apoi într-un pustiu, după patru zile ajung la marginea pustiului, unde era o pădure de aramă. Petru nu ascultă sfaturile calului și rupe flori ceea ce face să apară Vâlva Pădurii de Aramă și începe o luptă de trei zile. După ce Petru pune un frâu în capul Vâlvei, aceasta se transformă un cal frumos, frate al murgului lui Petru. Apoi ajung în Pădurea de argint și începe o altă luptă, apoi Petru are trei cai. În Pădurea de Aur faptele se repetă, lupta este mai grea, apoi Petru are patru cai și trei cununi de flori, pe care le păstrează la sfatul Murgului. Se întâlnește cu Sfânta Miercuri care îi arată ce mai face tatăl său, cu Sfânta Joi și apoi cu Sfânta Vineri care îi dă un fluier fermecat și îl spune ce să facă în Împărăția Zorilor. Cu fluierul adoarme paznicii împărăției cu „un ochi în frunte, pe balaurii cu șapte capete și pe leii cu părul și colții de aur.” În grădina Zânei Zorilor, cu fluierul adoarme zânele și în palat, în cea mai frumoasă dintre odăi găsește fântâna și pe Zâna Zorilor care dormea într-un leagăn de aur. Petru o sărută, îi pune cununa din Pădurea de aur pe cap, își umple ulcioarele cu apă din fântână și pleacă spre casă.
Petru se întâlnește iar cu Sfânta Miercuri, Sfânta Joi și Sfânta Vineri; iar Sfânta Joi îl sfătuiește să nu aibă încredere în nimeni și îi oferă o năframă care îl poate proteja de orice armă. Se întâlnește cu cei doi frați ai săi care îi fură apa și-l aruncă într-o fântână adâncă. Împăratul își tine promisiunea și le dă la fiecare jumătate din împărăție.
Zâna Zorilor se trezește, observă coroana și că cineva a luat apă din fântână și trimite paznicii, balaurii și leii să găsească vinovatul, dar nu îl găsesc. Nici Soarele nu îl poate găsi. Atunci Zâna Zorilor poruncește ca lumea să fie cufundată în întuneric beznă până când va apărea cel care a luat apa. Împăratul află și trimite pe rând cei doi fii mai mari să meargă la Zâna Zorilor. Aceasta își dă seama că amândoi mint și îi orbește.
Sfânta Vineri trimise Vântoasele să îl caute pe Petru, iar vântul de primăvară îi găsește oasele în fundul fântânii. Cele trei sfinte îl fac la loc, de o mie de ori mai frumos, mai voinic și mai mândru ca înainte. Petru se întâlnește cu Zâna Zorilor și de bucuria ei soarele începe să strălucească. Cei doi fac o nuntă mare și Petru devine stăpân al celor două împărații. Zâna le redă vederea fraților lui Petru ca să vadă și ei fericirea lui Petru Făt-Frumos.