Verified answer

  259cuvinte

  Într-o zi frumoasă de vară, eu împreună cu Delia, prietena mea cea mai bună, ne-am hotărât să ne plimbăm prin parc.  

  Căldura de afară ne-a atras afară, iar parcul părea desprins dintr-o poveste, atât de verde și spectaculos era! Copacii se înălțau mândri, vorbindu-ne prin foșnetul lor plăcut. Veverițe jucăușe se puteau vedea sus, pe trunchiurile stejarilor. Eu și prietena mea am pornit vesele să ne plimbăm prin parc. Parcul era plin de copii jucăuși care profitau de vacanță și se jucau cu mingea, se dădeau în leagăne și stăteau pe iarba verde. Cum ne plimbam noi așa, a apărut în fața noastră un copilaș supărat și plângăcios. Plângea în hohote.  

-Ce ai pățit, micuțule? Întrebă Delia, care era foarte îngrijorată.

-Nu spun! Nu spun! Spuse băiatul și mai supărat.

Au venit mai mulți copii și au început să-i spună băiețelului că este un plângăcios, că nu știe să piardă și că nu se vor mai juca cu el cu mingea. Delia i-a certat cu calm și le-a spus că nu e frumos să râdăi de cei mai mici. Le-a propus să jucăm pe iarba verde un joc frumos de fotbal. Copiii s-au arătat nespus de încântați și s-au împăcat. Meciul a fost minunat și a atras atenția lumii prezentă în parc. După încheierea jocului cu egalitate, eu și Delia ne-am luat rămas bun și am plecat vesele către casele noastre.

 Din ziua aceea, mi-am dat seama că am o prietenă extraordinară, care știe să rezolve orice problemă cu calm. Ea este într-adevăr cea mai bună prietenă a mea!