In primul rand, algo2 calculeaza suma tuturor elementelor , cu , prin metoda DIVIDE ET IMPERA.
Dupa se observa in algo1 ca parametrul j de la algo2 va fi intotdeauna mai mare sau egal cu i, deoarece for-ul are valoarea initiala i.
Mai departe, daca se atribuie o valoare elementului b[i][j], atunci matricea va fi completata doar deasupra diagonalei principale.
Deoarece pe diagonala principala avem i = j, elementul returnat de algo2 este x[i], deci toate elementele de pe diagonala principala vor avea valoarea elementului .
Dupa pentru restul elementelor, un element va avea valoarea .
Astfel elementul va avea valoarea sumei elementelor din vectorul x de la indicele randului pana la indicele coloanei.
(astfel daca acum avem, dintr-un anume motiv, de suma , o putem gasi la b[i][j])
In primul rand, algo2 calculeaza suma tuturor elementelor![x[i] + x[i+1] + x[i+2] + \cdots + x[j-1] + x[j]](https://tex.z-dn.net/?f=x%5Bi%5D%20%2B%20x%5Bi%2B1%5D%20%2B%20x%5Bi%2B2%5D%20%2B%20%5Ccdots%20%2B%20x%5Bj-1%5D%20%2B%20x%5Bj%5D "x[i] + x[i+1] + x[i+2] + \cdots + x[j-1] + x[j]")
, cu 
, prin metoda DIVIDE ET IMPERA.
Dupa se observa in algo1 ca parametrul j de la algo2 va fi intotdeauna mai mare sau egal cu i, deoarece for-ul are valoarea initiala i.
Mai departe, daca se atribuie o valoare elementului b[i][j], atunci matricea va fi completata doar deasupra diagonalei principale.
Deoarece pe diagonala principala avem i = j, elementul returnat de algo2 este x[i], deci toate elementele de pe diagonala principala vor avea valoarea elementului![x[i]](https://tex.z-dn.net/?f=x%5Bi%5D "x[i]")
.
Dupa pentru restul elementelor, un element
va avea valoarea 
.
Astfel elementul
va avea valoarea sumei elementelor din vectorul x de la indicele randului pana la indicele coloanei.
(astfel daca acum avem, dintr-un anume motiv, de suma
, o putem gasi la b[i][j])