Povestirea pe scurt a lecturii: La cireșe după Ion Creangă
marianaclitan
Vara, pe-aproape de Mosi, Nica se duce la unchiul sau Vasile ca sa fure niste cirese, deoarece numai aici si in vreo doua locuri din sat existau ciresi varatici. Odata hotararea luata, Nica trece la realizarea ei. Se duce la casa omului si pretinde ca ar vrea sa-l ia pe Ion la scaldat, dar afla de la matusa sa ca acesta nu era acasa, fiind plecat cu tatal sau la piua din Codreni s-aduca niste sumani, pt ca locuitorii din Humulestiului fac sumani pe care ii vand, dar ei duc la targ si animale si diverse produse obtinute de la acestea. Nica, cu ipocrita suparare si satisfactie ascunsa, isi ia ziua buna, saruta mana matusii si, strecurandu-se pe unde poate, se trezeste in cires, unde incepe a carabani la cirese in san, crude, coapte cum se gaseau.
Insa cand se silea sa faca ce-o face mai de graba, o vede la tulpina ciresului pe matusa Marioara cu o jordie in mana. Constatand ca baiatul nu cobora, femeia incepe sa arunce cu bulgari si apoi incearca sa se urce in cires. Profitand de aceasta imprejurare, copilul sare in canepa, dar matusa Marioara il urmareste cu jordia, pana ce dau canepa toata palanca la pamant si apoi, impiedicandu-se, il scapa pe fugar, care care isi pierde urma si pocait ajunge acasa. Pe seara, mos Vasile impreuna cu vinicul si cu paznicul il cheama pe tatal lui Nica sa asiste la evaluarea pagubelor si sa le plateasca. Rusinat de cele intamplate si manios, tatal i-a tras o chelfaneala zdravana neastamparatului de Nica.
Regretul lui Nica, real sau doar mimat, este tardiv, pentru ca fapta fusese savarsita, neramanandu-i decat sa indure rusinea cand va da ochii de matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varul Ion, dar si cu baietii si cu fetele satului. Nutreste insa speranta ca intamplarea va fi data uitarii ca si multe altele asemanatoare petrecute de-a lungul timpului, dar in ciuda precautiei, alte nazbatii veneau pe rand.
Intamplarile prezentate sunt povestite la persoana intai, deoarece naratorul este si personaj, si participant direct la actiune. El si-a uitat varsta si retraieste intamplarile minunate ale copilariei povestindu-le altora.
Odata hotararea luata, Nica trece la realizarea ei. Se duce la casa omului si pretinde ca ar vrea sa-l ia pe Ion la scaldat, dar afla de la matusa sa ca acesta nu era acasa, fiind plecat cu tatal sau la piua din Codreni s-aduca niste sumani, pt ca locuitorii din Humulestiului fac sumani pe care ii vand, dar ei duc la targ si animale si diverse produse obtinute de la acestea.
Nica, cu ipocrita suparare si satisfactie ascunsa, isi ia ziua buna, saruta mana matusii si, strecurandu-se pe unde poate, se trezeste in cires, unde incepe a carabani la cirese in san, crude, coapte cum se gaseau.
Insa cand se silea sa faca ce-o face mai de graba, o vede la tulpina ciresului pe matusa Marioara cu o jordie in mana. Constatand ca baiatul nu cobora, femeia incepe sa arunce cu bulgari si apoi incearca sa se urce in cires. Profitand de aceasta imprejurare, copilul sare in canepa, dar matusa Marioara il urmareste cu jordia, pana ce dau canepa toata palanca la pamant si apoi, impiedicandu-se, il scapa pe fugar, care care isi pierde urma si pocait ajunge acasa. Pe seara, mos Vasile impreuna cu vinicul si cu paznicul il cheama pe tatal lui Nica sa asiste la evaluarea pagubelor si sa le plateasca. Rusinat de cele intamplate si manios, tatal i-a tras o chelfaneala zdravana neastamparatului de Nica.
Regretul lui Nica, real sau doar mimat, este tardiv, pentru ca fapta fusese savarsita, neramanandu-i decat sa indure rusinea cand va da ochii de matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varul Ion, dar si cu baietii si cu fetele satului.
Nutreste insa speranta ca intamplarea va fi data uitarii ca si multe altele asemanatoare petrecute de-a lungul timpului, dar in ciuda precautiei, alte nazbatii veneau pe rand.
Intamplarile prezentate sunt povestite la persoana intai, deoarece naratorul este si personaj, si participant direct la actiune. El si-a uitat varsta si retraieste intamplarile minunate ale copilariei povestindu-le altora.