cuprins de sau durere cumplită de cap și cu calul debusolat, Fănică realizează, întâlnindu-se cu un tânăr, că se află în spatele hanului. Fascinaţia pe care o exercită locul şi prezenţa hangiţei îl determină să uite scopul călătoriei şi să dorească să rămână pentru totdeauna alături de ea. Este luat cu forța acasă de viitorul socru, dar se întoarce de fiecare dată, însă a treia oară practicile bisericești îl readuce la realitate. În deynodământ, după vreme de această întâmplare, când tânărul stătea de vorbă cu socrul său, alfă că hanul lui Mârjoală arsese din temeli îngropând-o și pe Marghioala. Tot acum aflăm că experiența erotică pe care o trăise tânărul nu era o singulară, mai mult și socul său insinuează că ar fi traversat sau experiență asemănătoare. Conflictul operei este unul exterior, între dorința hangiței de al opri pe tânăr la han și intenția lui de a-și respectă cuvântul dat, respectiv de a-și urma drumul spre logodnica sa. Personajul central este Fănică, un personaj-narator necreditabil care este prezentat într-un moment punctual al existenței sale și care este caracterizat atât direct, prin autocaracterizare ("eram tânăr, curățel și obraznic,mai mult obraznic decât curăţel") sau de alte personaje ("oameni de omenie ca dumneata") dar şi indirect prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj, se dovedeşte astfel a fi credul, neiniţiat, naiv. Nu avem de a face cu un personaj complex, rotund, măcinat de mari frământări sau cu un personaj în evoluție. Arta narativă ilustreză un singur fir epic de tip fabulos, în care există o perspectivă unică asupra evenimentelor , iar registrele stilistice sunt cele arhaice și populare puse în valoare.
de dialogul savuros şi ambiguu. Este sesizabilă prin fantasticului, tehnica manipulării a cititorului. În concluzie, Caragiale folosește în această creație un fantastic de tip popular care are sursele în credințele și superstițiile legate de vrăjitorii, descântece, blesteme, fiind contaminate de influențe religioase, prin diferite apariții ale diavolului, considerate sursă a răului universal.
Explicație:
cuprins de sau durere cumplită de cap și cu calul debusolat, Fănică realizează, întâlnindu-se cu un tânăr, că se află în spatele hanului. Fascinaţia pe care o exercită locul şi prezenţa hangiţei îl determină să uite scopul călătoriei şi să dorească să rămână pentru totdeauna alături de ea. Este luat cu forța acasă de viitorul socru, dar se întoarce de fiecare dată, însă a treia oară practicile bisericești îl readuce la realitate. În deynodământ, după vreme de această întâmplare, când tânărul stătea de vorbă cu socrul său, alfă că hanul lui Mârjoală arsese din temeli îngropând-o și pe Marghioala. Tot acum aflăm că experiența erotică pe care o trăise tânărul nu era o singulară, mai mult și socul său insinuează că ar fi traversat sau experiență asemănătoare. Conflictul operei este unul exterior, între dorința hangiței de al opri pe tânăr la han și intenția lui de a-și respectă cuvântul dat, respectiv de a-și urma drumul spre logodnica sa. Personajul central este Fănică, un personaj-narator necreditabil care este prezentat într-un moment punctual al existenței sale și care este caracterizat atât direct, prin autocaracterizare ("eram tânăr, curățel și obraznic,mai mult obraznic decât curăţel") sau de alte personaje ("oameni de omenie ca dumneata") dar şi indirect prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj, se dovedeşte astfel a fi credul, neiniţiat, naiv. Nu avem de a face cu un personaj complex, rotund, măcinat de mari frământări sau cu un personaj în evoluție. Arta narativă ilustreză un singur fir epic de tip fabulos, în care există o perspectivă unică asupra evenimentelor , iar registrele stilistice sunt cele arhaice și populare puse în valoare.
de dialogul savuros şi ambiguu. Este sesizabilă prin fantasticului, tehnica manipulării a cititorului. În concluzie, Caragiale folosește în această creație un fantastic de tip popular care are sursele în credințele și superstițiile legate de vrăjitorii, descântece, blesteme, fiind contaminate de influențe religioase, prin diferite apariții ale diavolului, considerate sursă a răului universal.