Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de cuvinte formate din o prepoziție și un substantiv, un pronume sau un adjectiv. Ele funcționează ca o singura unitate gramaticală și au în general sensuri specifice. De exemplu, în limba română, "în fața" este o locuțiune prepozițională care înseamnă "înainte, în apropierea" și "în ciuda" înseamnă "împotriva, deși".
Pentru a recunoaște locuțiunile prepoziționale, puteți căuta grupuri de cuvinte formate din o prepoziție și un substantiv, un pronume sau un adjective. De exemplu, în propoziția "Ea a mers în fața mea", "în fața" este o locuțiune prepozițională.
Este important de menționat că nu toate locuțiunile prepoziționale sunt articulate. Articularea se referă la accentul pus pe un anumit cuvânt sau silabă într-o propoziție. De exemplu, în propoziția "Ea a mers în fața mea", cuvântul "în" este accentuat, ceea ce înseamnă că este articulat. În schimb, în locuțiunea prepozițională "în ciuda", cuvântul "în" nu este accentuat, deci nu este articulate.
Răspuns:
Explicație:
Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de cuvinte formate din o prepoziție și un substantiv, un pronume sau un adjectiv. Ele funcționează ca o singura unitate gramaticală și au în general sensuri specifice. De exemplu, în limba română, "în fața" este o locuțiune prepozițională care înseamnă "înainte, în apropierea" și "în ciuda" înseamnă "împotriva, deși".
Pentru a recunoaște locuțiunile prepoziționale, puteți căuta grupuri de cuvinte formate din o prepoziție și un substantiv, un pronume sau un adjective. De exemplu, în propoziția "Ea a mers în fața mea", "în fața" este o locuțiune prepozițională.
Este important de menționat că nu toate locuțiunile prepoziționale sunt articulate. Articularea se referă la accentul pus pe un anumit cuvânt sau silabă într-o propoziție. De exemplu, în propoziția "Ea a mers în fața mea", cuvântul "în" este accentuat, ceea ce înseamnă că este articulat. În schimb, în locuțiunea prepozițională "în ciuda", cuvântul "în" nu este accentuat, deci nu este articulate.