Poeziaeste cultivată intens de Iiteraţii Renaşterii. Poetul este în egală măsură un inspirat, un profet, un erudit. Când scrie poeme lirice de dragoste, ca italienii Lorenzo de Medici (Cântece de carnaval), Michelangelo (Rime), Vittoria Colonna (Sonete), ca francezii Pierre de Ronsard (Amoruri), Louise Labé (Sonete), ca englezul William Shakespeare (Sonete) ori ca spaniolul Garcilaso de la Vega (Canţone si sonete), poetul liric renascentist îşi exprimă tumultuos întreaga personalitate, pentru că iubirea, ca motiv al gândirii umaniste, este deopotrivă spirituală şi materială, păgână şi creştină, sacră şi profană.