Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre politica exte mâniei în perioada „Războiului Rece", având în vedere: - menţionarea secolului în care s-a desfăşurat „Războiul Rece"; - precizarea a două organisme internaţionale din care a făcut parte în perioada respectivă; - menţionarea a două acţiuni de politică externă desfăşurate de Rombe anii 1949-1960; - prezentarea unei acţiuni de politică externă a României desfăşura anii 1961-1989; -formularea unui punct de vedere cu privire la politica externa a Pon perioada „Războiului Rece" şi susţinerea acestuia printr-un argument
Politica externă în perioada "Războiului Rece" (secolul XX) a fost marcată de tensiunile dintre blocul estic, condus de Uniunea Sovietică, și blocul vestic, condus de Statele Unite. Două organisme internaționale importante în această perioadă au fost Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Pactul de la Varșovia.
În anii 1949-1960, România a desfășurat două acțiuni importante de politică externă. Prima a fost semnarea Tratatului de la Varșovia în 1955, prin care România a devenit membră a alianței militare comuniste. A doua acțiune a fost participarea României la Conferința de la Bandung din 1955, unde s-a promovat solidaritatea și independența țărilor din lumea a treia.
În perioada 1961-1989, România a desfășurat o acțiune importantă de politică externă prin politica sa de independență față de Uniunea Sovietică. Sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, România a adoptat o poziție nealiniată și a dezvoltat relații cu țări din ambele blocuri, precum China, Iugoslavia și Franța.
Punctul meu de vedere este că politica externă a României în perioada "Războiului Rece" a fost caracterizată de un echilibru între interesele proprii și presiunile din partea blocului estic. România a avut o abordare independentă și a căutat să-și promoveze interesele naționale într-un context internațional tensionat. Această abordare a adus avantaje, cum ar fi o anumită libertate de acțiune, dar și dezavantaje, cum ar fi izolarea față de țările occidentale.
Răspuns:
Politica externă în perioada "Războiului Rece" (secolul XX) a fost marcată de tensiunile dintre blocul estic, condus de Uniunea Sovietică, și blocul vestic, condus de Statele Unite. Două organisme internaționale importante în această perioadă au fost Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Pactul de la Varșovia.
În anii 1949-1960, România a desfășurat două acțiuni importante de politică externă. Prima a fost semnarea Tratatului de la Varșovia în 1955, prin care România a devenit membră a alianței militare comuniste. A doua acțiune a fost participarea României la Conferința de la Bandung din 1955, unde s-a promovat solidaritatea și independența țărilor din lumea a treia.
În perioada 1961-1989, România a desfășurat o acțiune importantă de politică externă prin politica sa de independență față de Uniunea Sovietică. Sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, România a adoptat o poziție nealiniată și a dezvoltat relații cu țări din ambele blocuri, precum China, Iugoslavia și Franța.
Punctul meu de vedere este că politica externă a României în perioada "Războiului Rece" a fost caracterizată de un echilibru între interesele proprii și presiunile din partea blocului estic. România a avut o abordare independentă și a căutat să-și promoveze interesele naționale într-un context internațional tensionat. Această abordare a adus avantaje, cum ar fi o anumită libertate de acțiune, dar și dezavantaje, cum ar fi izolarea față de țările occidentale.
Sper că te-am ajutat!!