Sparta era condusă de doi regi, numiţi basilei. Aceştia

se revendicau urmaşi ai semizeului Heracle (Hercule). Dar

puterea acestora nu era nelimitată, fiind supravegheată

de cinci magistraţi (efori), numiți de Adunarea Generală

(Apella) a tuturor spartiaților de peste 18 ani. Apella

alegea şi Sfatul Bătrânilor (Gerousia), compus din 28 de

barbati cu vârsta de peste 60 de ani. Apella și Gerousia

puteau iniţia şi opri legi, limitând puterea regilor. Spartanii

erau educaţi să respingă luxul, arta și dezbaterile filosofice.

Ei erau cunoscuți în Antichitate pentru că vorbeau foarte

putin, un tip de comportament denumit ,laconic", după

regiunea Laconia, in care era situată Sparta.

Atena era împărţită în mai multe clase sociale demosul

(bărbaţii liberi, născuți din părinţi cetăţeni), metecii (straini

liberi, fără cetăţenie) şi sclavii. Pe măsură ce au crescut

nevoile militare ale Atenei, influenţa vechii aristocraţii a

scăzut, în favoarea cetăţenilor obișnuiți (demosului)

Demosul se reunea în Adunarea Cetăţenilor (numită

Ecclesia). Aici, cetăţenii discutau și votau legile pregătite de

cei 500 de membri ai Sfatului Cetății (Boulé), după prin-

cipiul jumătate plus unu" din voturi. Arhonţii (sau

magistraţii) erau aleși anual printr-un sistem de loterie

pentru un mandat de un an.