Observarea (sau, uneori, observația) este cea mai directă formă de achiziționare a informației printr-o experiență directă, nemediată, obținută de la o sursă primară. La ființele vii, observarea implică folosirea organelor de simț. În știință, observarea implică adeseori folosirea de înregistrări cu ajutorul instrumentelor de măsură. Observațiile pot fi calitative și/sau cantitative, atunci când valori măsurabile sunt atașate actului observării.[1]
Filozofic, observația (sau observarea) este activitatea a unei ființe inteligente, care percepe, simte și asimilează cunoștințe despre un anumit fenomen, obiect, ființă sau interacțiune în propria sa structură de cunoștințe și idei anterioare. Observația este partea externă a procesului de cunoaștere și este necesară în cunoașterea părții perceptibile a lucrului de cunoscut. Specificul observației este raționalitatea și raționalizarea percepției. Altfel spus, observația este percepția externă și internă structurată de intelect.
Cuprins
1 Observarea în știință
2 A se vedea și
3 Note
4 Referințe
5 Bibliografie
6 Legături externe
Observarea în știință
Câțiva pași în a produce o observare de calitate sunt:
A avea întrebări despre un fenomen natural;
A observa efectiv fenomenul;
A măsura efectiv caracteristicile măsurabile ale fenomenului;
A construi ipoteze, care să explice fenomenul;
A prezice consecințe logice, observabile ale ipotezei avansate care nu au fost investigate încă;
A testa previziunile ipotezei prin experimente, studii observaționale, studii de teren și/sau simulări;
A forma concluzii logice din datele adunate din experimente sau a formula ipoteze noi (sau îmbunătățite) prin repetarea procesului;
A descrie în scris metodele de observare folosite, măsurătorile efectuate și concluziile la care s-a ajuns;
A revedea rezultatele cu colegii și, eventual, a reface experimentele descriind sau simulând fenomenul.
Răspuns:
Observarea (sau, uneori, observația) este cea mai directă formă de achiziționare a informației printr-o experiență directă, nemediată, obținută de la o sursă primară. La ființele vii, observarea implică folosirea organelor de simț. În știință, observarea implică adeseori folosirea de înregistrări cu ajutorul instrumentelor de măsură. Observațiile pot fi calitative și/sau cantitative, atunci când valori măsurabile sunt atașate actului observării.[1]
Filozofic, observația (sau observarea) este activitatea a unei ființe inteligente, care percepe, simte și asimilează cunoștințe despre un anumit fenomen, obiect, ființă sau interacțiune în propria sa structură de cunoștințe și idei anterioare. Observația este partea externă a procesului de cunoaștere și este necesară în cunoașterea părții perceptibile a lucrului de cunoscut. Specificul observației este raționalitatea și raționalizarea percepției. Altfel spus, observația este percepția externă și internă structurată de intelect.
Cuprins
1 Observarea în știință
2 A se vedea și
3 Note
4 Referințe
5 Bibliografie
6 Legături externe
Observarea în știință
Câțiva pași în a produce o observare de calitate sunt:
A avea întrebări despre un fenomen natural;
A observa efectiv fenomenul;
A măsura efectiv caracteristicile măsurabile ale fenomenului;
A construi ipoteze, care să explice fenomenul;
A prezice consecințe logice, observabile ale ipotezei avansate care nu au fost investigate încă;
A testa previziunile ipotezei prin experimente, studii observaționale, studii de teren și/sau simulări;
A forma concluzii logice din datele adunate din experimente sau a formula ipoteze noi (sau îmbunătățite) prin repetarea procesului;
A descrie în scris metodele de observare folosite, măsurătorile efectuate și concluziile la care s-a ajuns;
A revedea rezultatele cu colegii și, eventual, a reface experimentele descriind sau simulând fenomenul.
A se vedea și
Astronomie observațională
Cantități observabile
Efectul observării
Eroare observațională
Introspecție
Învățare observațională
Jane Goodall
Listă de subiectivisme cognitive
Mărime fizică
Observator astronomic
Observare naturală
Observări și măsurători
Observator
Principiul incertitudinii
Reducere hiperbolică
Studiu observațional
Studiu de teren
Subiectivism
Discover.