Povestitorul porneste într-o călătorie cu trenul. Alege să stea într-un compartiment în care se afla o doamnă singură care fumeaza. Când intra, aude un mârâit și un cățel scoate capul dintr-un coșuleț aflat lângă doamnă.

Începe să latre furios, stăpâna lui abia îl liniștește puțin pe Bubico și tocmai atunci intră conductorul, să controleze biletele.

Bubico a începe să latre și mai tare, să chelălăie și încearcă să iasă din coșuleț.

Conductorul pleacă, doamna își aprinde o țigaretă. Povestitorul ar vrea să fi aprins și el una. Cum a uitat chibriturile, se apropie de doamnă să-i ceară un chibrit. Bùbico începe iar să latre, chelălăie, tușește și nu se potolește decât după ce bărbatul iși aprinde țigareta și se așează în colțul cel mai îndepărtat.

Cucoana îl laudă pe cățel, că e cuminte, și fidel, și deștept. îi dĂ zahăr, apoi lapte dintr-un pahar. În timp ce bea, un călător deschide ușa compartimentului. Bùbico lasă laptele și pornește să latre, cu ochii ieșiți din cap și mușcând aerul. Călătorul se retrage, cățelul termină de băut, apoi femeia își turnă și ei lapte, în același pahar, și bea. povesteste apoi cum era să-l omoare un câine din vecini, Bismark al Papadopolinii, fiindcă se dusese s-o curteze pe cățelușa acesteia, Zambilica.

Naratorul ii ofera bomboane lui Bubico, iar acesta se lasă, până la urmă, luat în brațe. Bărbatul se apropie de fereastră cu el în brațe, deschide fereastra să mai intre aer și, când trenul încetinește, ca să intre pe un pod, îl scapă afară pe cățel.

Cucoana, disperată, trage semnalul de alarmă, apoi leșinaă.  În gară la Ploiești, doamnei i se întocmește procesul-verbal pentru tragerea semnalului de alarmă. Povestitorul se strecoară printre pasagerii îngrămădiți în jur și îi șoptește la ureche femeii, care se jelește, că el l-a aruncat pe Bubico. Femeia leșină din nou, iar povestitorul dispare în noapte.