Răspuns:

SLĂNINA FERMECATĂ

Era odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Era odată o prințesă, singură la părinți, frumoasă ca cerul senin de vară, că la soare te puteai uita, dar la ea ba. Și se mândreau părinții cu ea, de nu mai știau pe cine să cheme să o învețe cât mai multe lucruri. Însă o mare nenorocire se abătu asupra regatului: venise ziua de naștere a prințesei, iar tatăl ei, regele, îi promisese cu câteva luni înainte că îi va da orice îi cerea. Dar prințesa iubea slănina. Și nu orice fel de slănină, ci slănina adusă din nordul regatului, o slănină fermecată, ce te întinerea. Și cum a văzut tatăl ei că nu o poate mulțumi, a chemat slujnicele să îi facă bagajul și să o scoată afară din palat.

Prințesa și-a acceptat soarta și a plecat de una singură la drum. Când a ajuns in nordul țării, a întâlnit un fecior voinic care i-a spus că are ceea ce își dorea, însă că i-o va da numai dacă îl ia în căsătorie. Iar prințesa, de voie, de nevoie, dacă a văzut că voinicul tot insistă și că este de treabă și chipeș, a primit oferta sa și a rămas soția acestuia, renunțând la viața de prințesă pe care o avea la palat, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Sper că te-am ajutat! :)