Nașterea Mântuitorului este considerată una dintre minunile care stau la temelia religiei creștine. Povestea venirii pe lume a lui Hristos începe acum 2000 de ani, când Roma era un mare imperiu condus de Caesar Augustus, iar Israelul era condus de regele Irod, care se subordona Imperiului roman. Într-un mic sat din Nazaret, trăia Iosif, un tâmplar iscusit, care se îndrăgostește de inocenta Maria. La scurt timp după ce îi devine soție, tânăra îi povestește lui Iosif un vis ciudat pe care îl avusese.Se făcea că era vizitată de un înger, Gabriel, care i-a dat o veste uluitoare: va aduce pe lume un copil, iar numele Lui va fi Iisus. Povestea i s-a părut incredibilă lui Iosif, mai ales că relația dintre el și Maria nu se consumase.
Când aproape să-i vină sorocul Mariei, împăratul a trimis veste în regat ca locuitorii să se prezinte la un recensământ, în vederea perceperii unor noi taxe. Cum locul unde avea loc recensământul era Bethlehem, Maria și Iosif au pornit într-acolo. După o călătorie lungă, au ales pe înserat Bethlehem și și-au găsit adăpost într-un grajd.
Iosif l-a curățat și a asternut pături de fân proaspăt, iar Maria a adus pe lume, la scurt timp un prunc pe care l-a numit Isus, după visul prevestitor în care i se arătase îngerul.
Când s-a născut pruncul, o stea strălucitoare a răsărit deasupra Betlehemului. Trei regi, Caspar – regele Tarsusului, Melchior – liderul Arabiei și Balthazar – regele Etiopiei, care citiseră despre profeția conform căreia Mesia urmează să vină pe lume, s-au lăsat călăuziți de astrul ceresc. Au ajuns astfel la pruncul nou-născut, în cea de a 12-a noapte, cunoscută și sub numele de Epifania. I s-au închinat și i-au pus în față daruri: aur, smirnă (mir) și tămâie.
De asemenea, și Irod a aflat de minunea petrecută în grajdul din Bethleem și a pornit o prigoană împotriva tuturor nou-născuților, dând ordin soldaților săi ca toți bebelușii să fie uciși. Iosif și Maria au reușit însă să-și protejeze pruncul, ajungând teferi în Nazareth.
Nașterea Mântuitorului este considerată una dintre minunile care stau la temelia religiei creștine. Povestea venirii pe lume a lui Hristos începe acum 2000 de ani, când Roma era un mare imperiu condus de Caesar Augustus, iar Israelul era condus de regele Irod, care se subordona Imperiului roman. Într-un mic sat din Nazaret, trăia Iosif, un tâmplar iscusit, care se îndrăgostește de inocenta Maria. La scurt timp după ce îi devine soție, tânăra îi povestește lui Iosif un vis ciudat pe care îl avusese.Se făcea că era vizitată de un înger, Gabriel, care i-a dat o veste uluitoare: va aduce pe lume un copil, iar numele Lui va fi Iisus. Povestea i s-a părut incredibilă lui Iosif, mai ales că relația dintre el și Maria nu se consumase.
Când aproape să-i vină sorocul Mariei, împăratul a trimis veste în regat ca locuitorii să se prezinte la un recensământ, în vederea perceperii unor noi taxe. Cum locul unde avea loc recensământul era Bethlehem, Maria și Iosif au pornit într-acolo. După o călătorie lungă, au ales pe înserat Bethlehem și și-au găsit adăpost într-un grajd.
Iosif l-a curățat și a asternut pături de fân proaspăt, iar Maria a adus pe lume, la scurt timp un prunc pe care l-a numit Isus, după visul prevestitor în care i se arătase îngerul.
Când s-a născut pruncul, o stea strălucitoare a răsărit deasupra Betlehemului. Trei regi, Caspar – regele Tarsusului, Melchior – liderul Arabiei și Balthazar – regele Etiopiei, care citiseră despre profeția conform căreia Mesia urmează să vină pe lume, s-au lăsat călăuziți de astrul ceresc. Au ajuns astfel la pruncul nou-născut, în cea de a 12-a noapte, cunoscută și sub numele de Epifania. I s-au închinat și i-au pus în față daruri: aur, smirnă (mir) și tămâie.
De asemenea, și Irod a aflat de minunea petrecută în grajdul din Bethleem și a pornit o prigoană împotriva tuturor nou-născuților, dând ordin soldaților săi ca toți bebelușii să fie uciși. Iosif și Maria au reușit însă să-și protejeze pruncul, ajungând teferi în Nazareth.