Răspuns:Eram odata pe malul lacului,scaldandu-mi picioarele in apa rece,sub umbra salcamului batran,pe o patura moale.Intr-adevar,stateam singur dar era si liniste si placut.Stau ce stau,si ochii mi se inchid incet,adormind.Dintr-o data aud un strigat,ma trezesc brusc si vad o fata cu parul balai,cu ochii verzi smarald si cu o rochita alba si sortulet albastru.Cu codite impletite si cu fundite in par.Striga si plangea ,,Lucky" (catelul ei).Apoi se pune jos si incepe sa planga.Am fugit repede la ea si ma asez langa si o intreb:

-Dar ce ai patit,de ce plangi? (stand oarecum trist)

-Oh...nu stii ce suparata sunt...Catelul meu iubit a fugit si imi este asa dor de el (incepe sa planga mai rau)

-Nu plange,te rog,sincer imi pare rau sa aud asta,chiar imi pare...Dar,sa stii ca te pot ajuta eu daca vrei.

-Serios? (Isi ridica privirea din pamant,fericita)

-Desigur,de ce nu (eu zambind calduros)

-Oh,mersi,mersi (ma ia in brate strans)

-Apropo,numele meu este Beatrice

-Incantat,ma numesc Jake

Mergem in sat,cautam,intrebam satenii,mergem iar la lac,la casa lui Beatrice dar nici urma de Lucky.Deja fata isi pierdea speranta,obosind in caldura toropitoare de afara.Dar mie imi vine o idee mai trasnita:

-Beatrice...ce zici sa incercam in padurea mare de acolo? Poate totusi e acolo,s-o fi ratacit...

-N-nu stiu ce sa zic,pare cam periculos,imi este cam teama

-O haide,voi fi cu tine,nu-ti face griji,te apar eu

-Bine...

Mergem in padurea mare,indepartandu-ne de sat.Se cam intuneca.Am inceput sa obosim.Dupa mult mers in padure am gasit un loc unde sa stam.Era o scorbura dintr-un copac batran.Imi pun vesta in scorbura si ne asezam amandoi,atipind usor-usor.Vantul a inceput sa bata,frunzele fosneau puternit,creeindu-se o vijelie puternica.Ne era frig,era racoare.A inceput si sa ploua.Apoi,in departare,gasim o mica cabanuța,cu doua felinare la usa,luminand puternic,cu acoperis din tigla aramie si pereti de piatra.Usa casei s-a deschis singura,venind un miros dulce de fructe.

Am intrat usor,minunati de ce era in cada.Era o casa foarte mare pe dinauntru,cu tablouri cu rama de aur,candelabru de argint,portelanuri.Eram foarte surprinsi.Dintr-o data se aud niste pasi venind de sus.Noi de frica ne-am ascuns sub o masa care se afla acolo.De pe scari coboara o femeie mai in varsta dar frumoasa,inalta cu parul lung si drept,alb,cu ochii albastrii ca cerul si buzele rosii ca sangele.A auzit sunete venind de jos.Se intreba de unde vin sunetele.A plecat din sala cea mare.Noi ca sa nu fim prinsi am vrut sa plecam dar ne prinsese.

-Cine sunteti si ce cautati voi aici? (suparata si curioasa)

-Doamna...n-noi doar am vazut usa deschisa...n-noi cautam un catel micut...L-ati vazut pe aici? (oarecum speriati)

-Hmm....de fapt stiu unde este catelusul de care voi vorbiti

Merge sus in dormitor si minune mare,Lucky in bratele doamnei,dand din codita si latrand de bucurie.Lucky avea blanita blondina,mare si pufoasa,cu niste ochisori mari cat zarzarele si cu un botic roz si umed.Beatrice fuge si il ia in brate si Lucky o linge pe fata.

-D-dar cum...cum a ajuns aici?

-Pai,cand faceam curat in casa a inceput sa bata vantul si a fulgerat,micutul era speriat,era nedumerit asa ca l-am adapostit sa nu oateasca ceva.

-Slava domnului ca esti bine! Multumesc din suflet! Acum hai acasa Lucky,a trecut furtuna,probabil mama si tata ne cauta deja.

Cand sa plecam, in pragul casei femeia incepe sa lacrimeze...

O intreb cu tristete vazand-o asa:

-Ce ati patit? De ce plangeti? (O iau de mana)

-Sunt singura mereu in aceasta padure nimeni nu ma viziteaza,sunt singura..Sau cel putin am fost,pentru cateva clipe,catelusul tau cand l-am vazut mi s-a topit inima,am fost bucuriasa sa vad acest catelus,si pe el daca il aveam eram fericita

(Beatrice incepe sa planga)

-Nu-mi vine sa cred...atata timp singur...cred ca v-a fost tare greu..Dar am o idee! (stergandu-si lacrimile si zambind)

-Ce idee copila? (oarecum bucuroasa)

-Va putem vizita impreuna cu Lucky aici,aveti o casa primitoare si frumoasa,pacat ca n-am stiut mai demult de ea (luand-o in brate pe femeie)

-Oh...suflet mic de copil...asa pur si inocent,va primesc cu cea mai mare bucurie

-Acum haideti sa va conduc spre casa ca sa fiu sigura ca ajunge in siguranta acasa.

-Multumim!

Ajungem pe lumina acasa,aparand un curcubeu viu-colorat pe cer.Pe femeie o luam in brate si de atunci noi am devenit prieteni buni.