---

Ce perspectiva narativa este in textul de mai jos si faceti rezumatul pe scurt
1.Se spune că, odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.
„Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi.
Dar mama, biata mama, n-avea timp. Avea atâta treaba în gospodarie! Si-atunci, s-a dus latata, sa-l întrebe."Nu stiu..., cauta-l singur", îi spuse acesta obosit si se apuca mai departe de munca.. "Unde?Unde e Raiul?" , îi întreba copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveautimp de el, erau grabiti.."Ce lume urâta...", îsi spuse pentru sine pustiul.Ca sa-l gasesti, trebuie sa parasesti satul acesta...,se-auzi glasul unui batrân, ce-l privea demult."Si acolo, în pustie, dupa ce ai sa mergi cale de o zi, ai sa gasesti un om singur, ce sta într-ocoliba. El o sa-ti spuna unde este Raiul."Zis si facut. Si a doua zi de dimineata, când parintii lui nu se sculasera înca, îsi lua o traistuta cucâteva merinde si pleca furisându-se printre casele adormite, catre pustie. În curând, soarelerasarise, iar în urma pasilor lui satul fusese acoperit de nisip. Mersece merse si, într-adevar, catre seara, ca prin minune, din pustia întinsa tâsni o coliba. Mare îi fumirarea batrânelului ce locuia acolo de multi ani."Ce te aduce pe-aici, copilule?", îl iscodi acesta pe micul calator. "Vreau sa gasesc Raiul,raspunse copilul, si cineva mi-a spus ca tu stii cum trebuie sa ajung".Batrânul tacu, îl privi adânc, apoi îi spuse: "Acum hai sa manânci ceva si sa te culci, ca oi fiobosit. Mâine în zori o sa plecam împreuna catre Rai".
( Dan Puric, Basmul din Carpati)
2 Ce perspectiva narativa are si faceti rezumatul pe scurt
Era odată, la marginea unui drum umblat, o fântână, şi lângă fântână şedea jos o babă, ghemuită pe nişte zdrenţe de cergă, şi morfolea-n gingii un crâmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. Când vedea drumeţ, or pe jos, or călare, or cu carul, lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta şi se milogea tânguios numai din vârful limbii: "Faceţi-vă milă şi pomană, măiculiţă, de o biată păcătoasă fără putere!" Dacă-i da cineva ceva, zicea baba: "Bogdaproste, măiculiţă! Dumnezeu drăguţul să primească!... de unde dai să sporească şi să izvorească!" Rar se-ntâmplă creştin drumeţ să treacă pe lângă aşa bătrână nevoiaşă şi să nu se-ndure măcar cu ce, după potriva lui; dacă nu o lescaie, măcar o fărâmă de pâine; dacă nici atâta, barem o vorbă bună. Când îi zicea vreunul: "Crede, bătrânico, altădată!" ea răspundea: "Crez, măiculiţă, crez... să ne crează Dumnezeu pe toţi, drăguţul!" Pe urmă îşi muia covrigu-n năstrapă şi s-apuca iar de morfolit.
Într-o zi, fiind târg devale, a-nceput dis-de-dimineaţă să se care într-acolo lume după lume de la deal. La dus, i-au mai zis babei câte unii "crede"; da spre seară, la-ntors, i-au dat care ce l-a lăsat inima... Păcum e obiceiul la târg: târguieşte omul ce târguieşte, cumpără, vinde; apoi, mai cu rachiu, mai cu vin, mai cu vorbă, se-nveseleşte, şi pe urmă îşi mai aduce aminte şi de sufletul răposaţilor şi le dă pomană după putere. Şi aşa, a rămas baba pe ziua aceea mulţumită destul cu traista plină.