---

9
Zăpada mieilor
după Mircea Sântimbreanu
va
сре
toată iarna, dar câteva zile de moină şi o boare primăvăratică îi vesteau că a sosit timpul să-şi fac
* De cu seară, Omul de zăpadă, Geruleț, se pregăti să-şi ia rămas bun de la copii. Se jucasera
bagajele. De fapt, aproape că nu mai avea ce împacheta: doi-trei nasturi de cărbune, o rămăşită
de măturoi şi morcovul ce îi slujise drept nas.
Spre dimineață, se trezi leoarcă. Bătea un vânticel dinspre miazăzi, iar Geruleţ simtea că se
topeşte şi că, dacă mai întârzie, se va prăpădi cu totul. Fără să mai stea pe gânduri, apucă unul din
tăciunii ce-i încheiau vesta şi scrise pe primul gard: Prieteni, mă găsiti la Polul Nord! Fåcu apoio
săgeată, arătând nordul şi porni agățându-se de un .
La pol erau zăpezi albe şi urşi albi, dar nu erau copii. Lui Gerulet i se făcu dor de ei. Aşa se face
că ori de câte ori vedea un nor venind dinspre miazăzi
, el îl întreba:
- Ce fac copiii? Ce veşti îmi aduci de la ei?
într-o zi un nor îi răspunse:
- Eu i-am văzut chiar ieri. Zburdau printre straturile de flori.
- Flori? Cum arată ele? spuse nedumerit Gerulet.
- Ca nişte bulgăraşi de zăpadă roşii, galbeni, trandafirii...
Copiii se bat cu bulgări colorați?
- Nu! Se plimbă prin parcul în care a răsărit iarba.
- larbă? Cum arată ea?
- E ca un covor de zăpadă verde şi moale.
- Înțeleg, fac din ea oameni de zăpadă verde. Interesant!
Nu-i așa cum îți închipui tu, Geruleț. Nu ating iarba, se
joacă în nisip.
- Ce e nisipul?
O pulbere fină ca o zăpadă de aur.
Aha, înțeleg. Își pun zăpada aurie după gulerul
paltoanelor, nu-i asa?
Nu! Acum, copiii nu mai poartă paltoane.
Cum așa? Acum, când au zăpadă roşie, galbenă,
trandafirie, verde, aurie, ca o ninsoare dintr-un curcubeu?
Dar norul nu-l mai auzea. Fumega din ce în ce mai depărtat.
Gerulet ardea de nerăbdare să vadă şi el zăpezile colorate. Se urcă în spinarea unui vânt.
Ajuns la locurile ştiute, văzu oraşul troienit de zăpezi verzi, galbene, roșii, mai strălucitoare decât
toate zăpezile. Copiii alergau, dar nu se atingeau de ele. Erau atât de gingaşe!
Dacă le este dor de o bătaie cu bulgări de zăpadă, iată, scutur veşmântul meu uşor ca o
blăniță albă de miel şi-l aștern la picioarele lor.
Rugă vântul să-l ajute. Oraşul răsună de bucurie.
Zăpada mieilor! Zăpada mieilor!
Copiii alergau să prindă ultimii fulgi din acel an. Nu bănuiau că era ultima joacă pe care
le-o dăruia Geruleț. Când zăpada se topi, dintre toate cuvintele scrise de Geruleț, rămăseseră:
Adio, îmi va fi dor de voi, copii!
VOCABULAR​